Admiterea apelului, desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu reluarea procedurii de cameră preliminară

Prin Decizia nr. 847/16.10.2020, Curtea de Apel Constanța, cu opinie majoritară, a admis apelurile declarate, a desființat sentința penală nr. 441/05.11.2019 și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.

---

În vederea asigurării caracterului echitabil al procedurii de judecată, instanța de apel a arătat că se impune parcurgerea etapei camerei preliminare de către aceeași instanță care s-a declarat competentă să judece fondul cauzei, cu verificarea competenței organului de urmărire penală, în raport de încadrarea juridică ce a determinat competența de judecată în primă instanță.

Înainte de a prezenta argumentele Curții de Apel Constanța, voi face un scurt istoric al cauzei, sub aspectul procedurii parcurse, în acest fel, urmărind să facilitez înțelegerea soluției pronunțate de către instanța de apel.

Sesizarea Judecătoriei Constanța

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului AA pentru săvârșirea a două infracțiuni: loviri sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. (1) și (2) C.pen și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 371 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. 

În esență, s-a reținut că, la data de 09.10.2017, în jurul orelor 16:30, pe fondul unor neînțelegeri personale, prin folosirea unui cuțit, inculpatul AA a aplicat o lovitură persoanei vătămate BB, în zona feței, pe obrazul stâng, provocându-i leziuni, care au necesitat pentru vindecare, între 12-14 zile de îngrijiri medicale. Acțiunea inculpatului s-a derulat în centrul localității, în zona unui magazin alimentar, așadar într-un loc public, în prezența mai multor persoane, ceea ce a condus la tulburarea liniștii publice și a generat un oprobriu public.

Urmărirea penală a fost efectuată de către organele de cercetare penală din cadrul poliției judiciare, competente din punct de vedere material, raportat la încadrarea juridică dată faptelor.

În procedura camerei preliminare, nu au fost formulate cereri și excepții și nici din oficiu nu au fost invocate, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanța constând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării  actelor de urmărire penală, a dispus începerea judecății. Inculpatul a făcut contestație împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, însă și-a retras-o, astfel încât, aceasta nu a fost verificată pe fond de către instanța de control judiciar.

La termenul de judecată din data de 23.05.2018, instanța de judecată a dat citire actului de sesizare, inculpatul precizând că nu dorește ca judecata să fie făcută potrivit procedurii simplificate, context în care s-a procedat la judecarea cauzei în procedură de drept comun.

În cursul cercetării judecătorești, s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu din loviri sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. (1) și (2) C.pen și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 371 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C.pen.,  în infracțiunea de tentativă la omor, prev. și ped. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped de art. 371 C.pen, ambele cu aplicarea art. 38 C.pen. Judecătoria Constanța a schimbat  încadrarea juridică, ceea ce a determinat și declinarea competenței materiale în favoarea Tribunalului Constanța.

Înregistrarea cauzei la Tribunalul Constanța

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, care a continuat cercetarea judecătorească începută la Judecătoria Constanța, prin citarea martorilor propuși, ce nu fuseseră anterior audiați, în cadrul cercetării judecătorești desfășurate la instanța inițial învestită  și administrarea probei cu înscrisuri.

În fața Tribunalului Constanța, inculpatul a formulat o cerere prin care a solicitat schimbarea  încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, respectiv din infracțiunea de tentativă de omor în loviri sau alte violențe. Tribunalul Constanța a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice.

Însușindu-și încadrarea juridică rezultată în urma aplicării disp. art. 386 C.proc. pen. la Judecătoria Constanța, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunile de tentativă la omor și tulburarea ordinii și liniștii publice, săvârșite în concurs.

Exercitarea căii de atac a apelului și soluția pronunțată de către instanța de apel

Inculpatul și persoana vătămată au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 441/05.11.2019 a Tribunalului Constanța.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C.proc.pen. și art. 6 alin. (1) CEDO, Curtea de Apel Constanța, cu opinie majoritară a admis apelurile declarate, a desființat sentința penală nr. 441/05.11.2019 și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța, pentru asigurarea echitabilității procedurii, prin parcurgerea etapei camerei preliminare de către aceeași instanță care s-a declarat competentă să judece fondul cauzei, cu verificarea competenței organului de urmărire penală, în raport de încadrarea juridică ce a determinat competența de judecată în primă instanță.

În motivarea soluției, Curtea de Apel Constanța a arătat că modalitatea în care s-a desfășurat activitatea de judecată în primă instanță „nu asigură caracterul echitabil al procedurii judiciare, fiind încălcate atât dispozițiile art. 50 alin. (2) Cod procedură  penală și art. 346 alin. (7) Cod procedură penală, cât și dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în lumina art. 21 alin. 3 din Constituția României, astfel cum au fost statuate pe cale interpretativă și de către Curtea Constituțională a României, în jurisprudența sa.”

Raportat la jurisprudența Curții Constituționale¹, în ce priveşte legătura între verificarea efectuată în camera preliminară şi judecata fondului cauzei, în contextul aplicării dispoziţiilor art. 346 alin. 7 Cod procedură penală, Curtea a arătat că „este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, să se pronunţe şi pe fondul cauzei, o soluţie contrară fiind de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea – esenţială în buna administrare a cauzei – de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi a administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia”.

„De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 802/2017, Curtea Constituţională, făcând trimitere la Decizia nr. 641/2014 (par. 40,60,61), a subliniat că „...legalitatea administrării probelor este strâns şi exclusiv legată de asigurarea caracterului echitabil al procesului penal (…) prin conţinutul dispoziţiilor care reglementează camera preliminară, prin soluţiile care pot fi dispuse, sunt prevăzute criteriile în baza cărora se stabileşte dacă procedura în cursul urmăririi penale a avut caracter echitabil, pentru a se putea proceda la judecata în fond”, concluzionând că procedura desfăşurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis, rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală putând fi decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului.

De asemenea, s-a reţinut că, urmare celor statuate de Curte în Decizia nr. 641/2014, par. 60 şi 61, în camera preliminară, se pot administra orice mijloace de probă pentru a se stabili caracterul nelegal al administrării probelor de către organele de urmărire penală.

Se reaminteşte că faza procesuală a camerei preliminare are principala menire de a pregăti cauza în vederea exercitării funcţiei de judecată, astfel încât instanţei de judecată îi rămâne să dezlege doar aspectele de fond ale acuzaţiei, examenul de legalitate al rechizitoriului şi al materialului de urmărire penală realizându-se de către judecătorul de cameră preliminară.

În ce priveşte judecata în primă instanţă, finalizată prin sentinţa apelată, se impune a se efectua următoarele precizări prealabile:

Soluţionarea apelurilor de faţă nu cuprinde şi verificarea legalităţii şi temeiniciei dispoziţiilor judecătorului de cameră preliminară conţinute în încheierea din 27.11.2017, analiza instanţei de control judiciar fiind limitată la conduita procesuală a primei instanţe de judecată ce a pronunţat hotărârea apelată şi doar în raport de sentinţa şi încheierile pronunţate de către Tribunalul Constanța.

În cadrul acestor limite, se reţine că prezenta cauză prezintă caracteristici atipice, generate de modul specific în care s-a desfăşurat judecata în faţa primei instanţe.

Astfel, deşi în mod tipic, statuarea instanţei de judecată asupra încadrării juridice dată faptei ce constituie obiectul judecăţii se regăseşte în faza finală a cercetării judecătoreşti, (raportat la poziţionarea dispoziţiilor art. 386 Cod procedură penală, în sistematizarea normelor procedurale ce reglementează secţiunea 1 – Desfăşurarea judecării cauzelor din cadrul Cap. II – Judecata în primă instanţă, Titlul III – Judecata din Codul de procedură penală – nr. 135/2010), ca o activitate procesuală întemeiată pe rezultatul activităţii de administrare a probelor asupra fondului cauzei, în lumina jurisprudenţei CCR (Dec. 250/2019), această operaţiune se poate realiza şi anterior finalizării cercetării judecătoreşti, însă neîndoielnic, în cadrul judecăţii fondului cauzei, indiferent dacă aceasta are loc în faţa primei instanţe de judecată sau în faţa instanţei de apel, în vederea pronunţării unei noi hotărâri, după admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei primei instanţe, astfel cum în mod precis este reglementat în dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală (aceasta fiind singura ipoteză în care instanţa de apel devoluând, poate interveni asupra modului de soluţionare a acţiunii penale, conţinut în sentinţa apelată, hotărâre care, până la desfiinţare, se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie).

În prezenta cauză, în mod atipic, schimbarea încadrării juridice dată faptei ce constituie obiectul judecăţii ar fi generat şi necesitatea verificării suplimentare a legalităţii sesizării instanţei şi a efectuării actelor de urmărire penală, în raport de competenţa materială a organelor poliţiei judiciare, contrapusă celei alocată procurorului din cadrul unui parchet de pe lângă tribunal (sau cu nivel superior), aspect rezultat din compararea dispoziţiilor art. 35 Cod procedură penală, art. 36 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv, a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 Cod procedură penală/art. 56 alin. 3 Cod procedură penală.

Întrucât, în raport de noua încadrare juridică, în măsura în care s-a menţinut, putea apărea necesitatea constatării nulităţii absolute a actului de sesizare şi a celorlalte acte procesuale efectuate la urmărire penală datorată necompetenţei materiale a organului de urmărire penală, instanţa de judecată sesizată prin declinarea de competenţă avea obligaţia de a examina preliminar începerii judecăţii actele efectuate la Judecătoria Constanța (inclusiv cele dispuse în procedura camerei preliminare/începerea judecăţii etc.) potrivit art. 50 alin. (2) Cod procederă penală, în vederea menţinerii înlăturării motivate a acestora, cu respectarea principiului contradictorialităţii.

În ce priveşte actele procesuale verificate în camera preliminară, această operaţiune nu putea fi efectuată decât prin parcurgerea procedurii camerei preliminare în mod direct şi nemijlocit de către instanţa de fond învestită prin declinare, astfel încât să se asigure caracterul echitabil al procedurii.

Deoarece soluţia restituirii cauzei la procuror pentru eventuala refacere a urmăririi penale de către un organ de urmărire penală competent din punct de vedere material, urmare a aplicării eventuale a sancţiunii nulităţii absolute reglementate de art. 281 alin 1 lit. b Cod procedură penală (astfel cum s-a statuat în Decizia nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale) este prevăzută doar în cuprinsul art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, în mod raţional se impunea ca instanţa superioară sesizată prin declinare să efectueze în mod direct şi nemijlocit verificările prev. de art. 342 Cod procedură penală.

În mod tipic, hotărârile judecătoreşti rămase definitive prin retragerea căii de atac promovate (cum este încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Constanța) sau definitive la momentul pronunţării, efect al inatacabilităţii cu o cale de atac expres prevăzută în lege (cum este sentinţa prin care s-a declinat cauza în favoarea unei alte instanţe), beneficiază de puterea lucrului judecat, sub o puternică prezumţie de legalitate şi temeinicie.

Această prezumţie nu este însă absolută, putând fi înlăturată în modalităţi specifice, cum sunt căile extraordinare de atac sau în alte proceduri prevăzute de lege, cum este cea prevăzută de art. 50 alin. 2 Cod procedură penală.

Această situaţie se regăseşte în prezenta cauză, în care o altă soluţie decât cea a trimiterii cauzei spre rejudecare ar limita caracterul devolutiv al apelului la actele procesuale şi de procedură desfăşurate la Tribunalul Constanța, deşi parţial, probatoriul s-a administrat la Judecătoria Constanța, dar sentinţa de declinare şi încheierile de şedinţă sau interlocutorii anterioare, nu pot face obiectul verificării în apel, potrivit art. 50 alin. 4 Cod procedură penală.

Deşi nu a fost sesizată în mod primar, prin rechizitoriu, instanţa sesizată, prin declinare, trebuie să verifice în ce măsură actele îndeplinite, măsurile dispuse şi probele administrate la instanţa iniţial sesizată, se menţin, verificare ce nu poate fi realizată în mod tacit, fără dezbateri contradictorii şi fără a se concretiza într-o dispoziţie motivată conform cerinţelor art. 50 alin. 2 Cod procedură penală (în ipoteza precizată de această dispoziţie).”

¹ În Decizia nr. 552/2015 a CCR se reţine jurisprudenţa consolidată a instanţei de contencios constituţional (Dec. 663/2014 şi Dec. 353/2015)

Articolul a fost documentat de av. Andreea Ceauș, cu ajutorul platformei pentru cercetare juridică Sintact.ro.