Clarificarea și delimitarea conceptelor de achiziții publice și, respectiv, concesiuni reprezintă un aspect esențial atât în activitatea zilnică a autorităților publice, precum și a operatorilor economici ce răspund anunțurilor de participare publicate de către autorități și intră în relații contractuale cu statul. Astfel, pe lângă achizițiile clasice pe care le derulează în exercitarea atribuțiilor lor și a puterii publice cu care au fost înzestrate, autoritățile publice sunt responsabile cu gestionarea eficientă a serviciilor comunitare de utilitate publică.
În acest sens, opțiunile pe care acestea le au sunt reprezentate de derularea fie a unei proceduri de achiziție publică, fie a unei proceduri de concesiune de servicii, alegerea depinzând în mod direct de obiectul procedurii. De asemenea, pentru a putea pune în valoare bunurile aflate în proprietatea lor publică sau privată, autoritățile publice au la dispoziție mai multe opțiuni, printre care darea acestor bunuri în administrare sau folosință gratuită, închirierea sau concesionarea acestora.
Limita de demarcație între concesionarea de bunuri și concesionarea de lucrări poate fi extrem de fină în practică, iar încadrarea corectă a unei asemenea operațiuni juridice este extrem de importantă atât pentru autorități în exercitarea atribuțiilor, cât și pentru reprezentanții sectorului privat care „sprijină” autoritățile în implementarea atribuțiilor alocate.
Astfel, seminarul își propune să discute și să clarifice rolul esențial pe care îl joacă statul din perspectiva reglementării funcționării pieței, precum și din perspectiva creării sau lansării de noi piețe (prin demararea de proceduri de achiziție publică și de concesiuni); contextul legal general aplicabil atât la nivel european, cât și la nivel național, cu trimitere la jurisprudența relevantă pentru reglementarea achizițiilor publice și a concesiunilor; exemple practice și, respectiv, să promoveze recomandări de bună practică.
În acest sens, opțiunile pe care acestea le au sunt reprezentate de derularea fie a unei proceduri de achiziție publică, fie a unei proceduri de concesiune de servicii, alegerea depinzând în mod direct de obiectul procedurii. De asemenea, pentru a putea pune în valoare bunurile aflate în proprietatea lor publică sau privată, autoritățile publice au la dispoziție mai multe opțiuni, printre care darea acestor bunuri în administrare sau folosință gratuită, închirierea sau concesionarea acestora.
Limita de demarcație între concesionarea de bunuri și concesionarea de lucrări poate fi extrem de fină în practică, iar încadrarea corectă a unei asemenea operațiuni juridice este extrem de importantă atât pentru autorități în exercitarea atribuțiilor, cât și pentru reprezentanții sectorului privat care „sprijină” autoritățile în implementarea atribuțiilor alocate.
Astfel, seminarul își propune să discute și să clarifice rolul esențial pe care îl joacă statul din perspectiva reglementării funcționării pieței, precum și din perspectiva creării sau lansării de noi piețe (prin demararea de proceduri de achiziție publică și de concesiuni); contextul legal general aplicabil atât la nivel european, cât și la nivel național, cu trimitere la jurisprudența relevantă pentru reglementarea achizițiilor publice și a concesiunilor; exemple practice și, respectiv, să promoveze recomandări de bună practică.
