Motto
Juridic15 mai, 2024
Esența unui destin: „Noli Tangere …” dreptul muncii | Interviu cu Prof. univ. dr. Alexandru Țiclea
reviste juridice online
Revista Română de Dreptul Muncii
În paginile revistei sunt discutate noi dispoziţii legale, proiecte de acte normative, hotărâri judecătoreşti, decizii ale CCR
Lung este drumul cu reguli,
scurt şi eficient prin exemple.
scurt şi eficient prin exemple.
Domnul Profesor Universitar Alexandru Țiclea este o personalitate marcantă a dreptului muncii din România, avocat de succes, autor prolific, fondator și Director al Revistei Române de Dreptul Muncii.
Din interviul acordat vom afla răspunsuri la probleme actuale legate de evoluția pieței muncii în contextul flexibilizării și a noilor tehnologii dar și informații inedite despre omul și profesionistul Alexandru Țiclea.
Alina Crăciun: Domnule Profesor Alexandru Țiclea pentru cititorii revistei al cărui director sunteți de peste 20 de ani, vă invit să ne răspundeți la câteva întrebări, pentru ca noi, toți cei care citim articolele dumneavoastră să cunoaștem omul, profesionistul și fondatorul acestei reviste.
Deși nu cred că ar mai fi nevoie de o prezentare țin să trec în revistă, fără a avea pretenția că acopăr întreaga dumneavoastră activitate profesională, câteva repere care conturează măcar în parte ceea ce înseamnă o carieră de succes.
Din punct de vedere al carierei didactice evidențiez, fără a acoperi toate ipostazele, faptul că sunteți profesor universitar doctor din 1994 - iată că acest interviu este un moment aniversar – 30 de ani în această calitate! -, cadru didactic de peste 30 de ani, Doctor honoris causa al Universității de Stat din Chișinău, Republica Moldova din 2013, al Universității Valahia din Târgoviște și al Universității Vasile Goldiș din Arad, conducător de doctorat și cercetător științific asociat la Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române.
Ați deținut funcția de Decan al Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza și a Facultății de Drept din cadrul Universității Ecologice din București. Tot la această din urmă instituție ați deținut funcțiile de Rector și Vicepreședinte.
Sunteți avocat în Baroul București de peste 30 de ani și nu în ultimul rând un autor extrem de prolific obținând numeroase premii de la Uniunea juriștilor, Academia Română și alte asociații de profil. În 2021 ați fost declarat cel mai influent autor de dreptul muncii și fondator al Revistei Române de Dreptul Muncii.
Putem spune, fără îndoială, că aveți o carieră impresionantă și foarte dinamică.
De ce ați ales dreptul muncii și ce anume v-a determinat să construiți cu noi și noi proiecte de-a lungul vieții? Care sunt cele mai dragi proiecte pe care le-ați inițiat de-a lungul carierei?
Alexandru Țiclea: Am ales dreptul muncii pentru că mi-a plăcut… munca. Am fost crescut în cultul muncii din copilărie; am luat exemplul bunicilor și al părinților, precum al rudelor noastre.
Dar, să facem saltul cuvenit. Cu dreptul muncii m-am întâlnit direct, după absolvirea facultății, fiind repartizat consilier juridic. În această profesie trebuia să aplic dreptul muncii (și dreptul economic, devenit după 1990 drept comercial).
Unul dintre proiectele foarte dragi în cariera mea l-a prezentat implicarea în fondarea și conducerea acestei reviste - „Revista Română de Dreptul Muncii” – care apare necontenit din 2002.
Un alt proiect drag mie este cel de cadru didactic universitar, de autor de literatură juridică.
Am fost crescut în cultul muncii din copilărie
A.C.: Știu că ați inițiat numeroase proiecte, pe care nu le-ați menționat, dar ne simțim onorați ca editori ai revistei că ați menționat Revista Română de Dreptul Muncii.
Lumea muncii s-a modificat de nenumărate ori de-a lungul carierei dumneavoastră. În acest context nu pot să nu remarc o calitate atât de specifică marilor personalități: flexibilitatea. Ați reușit să actualizați permanent dreptul muncii fără să vă îndepărtați de la valorile lui fundamentale, ați construit noi și noi concepte juridice, adaptate noilor realități dar ați păstrat coerența necesară unei ramuri de drept. Ați clădit practic o ramură drept și ați fixat repere.
Cum caracterizaţi evoluția relațiilor de muncă și a legislației în România? Ce progrese s-au făcut, ce lacune încă există, la ce să ne așteptăm în viitorul apropiat?
A.Ț.: Sunt sincer! Nu am clădit eu ramura de dreptul muncii. Aceasta a fost construită odată cu adoptarea Codului Muncii din 1950. Am contribuit însă la consolidarea și afirmarea ei prin publicațiile elaborate în special după anul 1990. Am luat atitudine fermă, împotriva opiniei apărute în condițiile adoptării Codului civil actual, conform căreia dreptul muncii nu constituie o ramură distinctă a dreptului, aceasta fiind încorporată în dreptul civil, fiind o parte a acestui drept.
Am demonstrat că dreptul muncii are un obiect propriu de reglementare - raporturile individuale și colective de muncă - că este guvernat de principii specifice, de exemplu cel privind neîngrădirea dreptului la muncă și libertatea muncii, că are o metodă proprie de reglementare, printre izvoarele sale aflându-se contractele colective de muncă, regulamentele interne și regulamentele de organizare și funcționare ale angajatorilor etc. Pe această temă am publicat un articol în revista noastră intitulat „Noli Tangere …” dreptul muncii în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 6/2012.
Relațiile de muncă sunt cele care se stabilesc între angajatori și angajați; reglementate de normele de drept ele devin raporturi juridice de muncă. Evoluția lor este guvernată de voința legiuitorului.
Propuneri legislative s-au făcut și se fac, cu siguranță, în continuare. Au fost și mai sunt lacune. De ce? Pentru că, în opinia mea nu sunt consultați specialiști în materie, nu prea se ține seama de organele de specialitate (de exemplu, de Consiliul Legislativ și Consiliul Economic și Social), de doleanțele angajaților. O să dau un singur exemplu, Legea actuală a dialogului social nr. 367/2022 a înlăturat lacune din legea anterioară (Legea nr. 62/2011) și a prevăzut posibilitatea încheierii contractului colectiv de muncă la nivel național. Numai că sunt stabilite unele condiții care fac imposibilă sau inutilă încheierea unui atare contract. Ne referim doar la una dintre acestea, cea mai importantă după părerea noastră. Contractul la nivel național nu poate conține o clauză referitoare la stabilirea salariului minim brut.
Lumea muncii s-a modificat de nenumărate ori de-a lungul carierei dumneavoastră. În acest context nu pot să nu remarc o calitate atât de specifică marilor personalități: flexibilitatea. Ați reușit să actualizați permanent dreptul muncii fără să vă îndepărtați de la valorile lui fundamentale, ați construit noi și noi concepte juridice, adaptate noilor realități dar ați păstrat coerența necesară unei ramuri de drept. Ați clădit practic o ramură drept și ați fixat repere.
Cum caracterizaţi evoluția relațiilor de muncă și a legislației în România? Ce progrese s-au făcut, ce lacune încă există, la ce să ne așteptăm în viitorul apropiat?
A.Ț.: Sunt sincer! Nu am clădit eu ramura de dreptul muncii. Aceasta a fost construită odată cu adoptarea Codului Muncii din 1950. Am contribuit însă la consolidarea și afirmarea ei prin publicațiile elaborate în special după anul 1990. Am luat atitudine fermă, împotriva opiniei apărute în condițiile adoptării Codului civil actual, conform căreia dreptul muncii nu constituie o ramură distinctă a dreptului, aceasta fiind încorporată în dreptul civil, fiind o parte a acestui drept.
Am demonstrat că dreptul muncii are un obiect propriu de reglementare - raporturile individuale și colective de muncă - că este guvernat de principii specifice, de exemplu cel privind neîngrădirea dreptului la muncă și libertatea muncii, că are o metodă proprie de reglementare, printre izvoarele sale aflându-se contractele colective de muncă, regulamentele interne și regulamentele de organizare și funcționare ale angajatorilor etc. Pe această temă am publicat un articol în revista noastră intitulat „Noli Tangere …” dreptul muncii în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 6/2012.
Relațiile de muncă sunt cele care se stabilesc între angajatori și angajați; reglementate de normele de drept ele devin raporturi juridice de muncă. Evoluția lor este guvernată de voința legiuitorului.
Propuneri legislative s-au făcut și se fac, cu siguranță, în continuare. Au fost și mai sunt lacune. De ce? Pentru că, în opinia mea nu sunt consultați specialiști în materie, nu prea se ține seama de organele de specialitate (de exemplu, de Consiliul Legislativ și Consiliul Economic și Social), de doleanțele angajaților. O să dau un singur exemplu, Legea actuală a dialogului social nr. 367/2022 a înlăturat lacune din legea anterioară (Legea nr. 62/2011) și a prevăzut posibilitatea încheierii contractului colectiv de muncă la nivel național. Numai că sunt stabilite unele condiții care fac imposibilă sau inutilă încheierea unui atare contract. Ne referim doar la una dintre acestea, cea mai importantă după părerea noastră. Contractul la nivel național nu poate conține o clauză referitoare la stabilirea salariului minim brut.
Am luat atitudine fermă împotriva opiniei conform căreia dreptul muncii nu constituie o ramură distinctă a dreptului
A.C.: Se pune tot mai mare accent pe echilibrul dintre viața privată și viața profesională. Multe inițiative au căpătat expresie legislativă.
Cum vor modela piața muncii telemunca, munca hibrid și toate instrumentele de flexibilizare ale muncii salariatului? Vor avea impact asupra stilurilor de management, asupra modului de a măsura productivitatea unui angajat? Legat de acest subiect vă rog să ne spuneți dacă vedeți și consecințe negative și care ar fi acelea.
A.Ț.: Într-adevăr, sub imperiul normelor europene se pune accentul pe un echilibrul între viața privată și viața profesională. Aceasta presupune, printre altele, utilizarea formelor de muncă la domiciliu și la distanță, a programelor de muncă flexibile, a programelor individualizate de muncă, precum și a celor cu timp redus de muncă. Sunt reglementate de exemplu concediul paternal și concediul de îngrijitor. Concediul paternal (de 10 sau 15 zile) se acordă tatălui copilului nou născut pentru a participa efectiv la îngrijirea acestuia. Concediul de îngrijitor se acordă lucrătorilor în vederea oferirii de îngrijire sau sprijin profesional unei rude sau unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie.
Tot în scopul asigurării unui echilibru între viața privată și cea profesională sunt reglementate repartizarea inegală a timpului de muncă și programele individualizate de muncă.
Munca la domiciliu și cea în regim de telemuncă, în cazul cărora programul de lucru nu se stabilește de către angajator ci chiar de către angajat, asigură, în cea mai mare măsură, echilibrul între viața profesională a lucrătorilor și cea privată a lor. Ele oferă prilejul deplin angajaților posibilitatea să se ocupe de problemele familiilor din care fac parte. În plus, aceste forme de muncă sunt mai eficiente în ceea ce privește productivitatea oferită angajatorilor.
Remarc o singură consecință negativă a formelor de activitate amintite: izolarea lucrătorilor de colectivul de muncă din care fac parte. Dar, apreciez că avantajele sunt net superioare față de o atare consecință negativă.
Cum vor modela piața muncii telemunca, munca hibrid și toate instrumentele de flexibilizare ale muncii salariatului? Vor avea impact asupra stilurilor de management, asupra modului de a măsura productivitatea unui angajat? Legat de acest subiect vă rog să ne spuneți dacă vedeți și consecințe negative și care ar fi acelea.
A.Ț.: Într-adevăr, sub imperiul normelor europene se pune accentul pe un echilibrul între viața privată și viața profesională. Aceasta presupune, printre altele, utilizarea formelor de muncă la domiciliu și la distanță, a programelor de muncă flexibile, a programelor individualizate de muncă, precum și a celor cu timp redus de muncă. Sunt reglementate de exemplu concediul paternal și concediul de îngrijitor. Concediul paternal (de 10 sau 15 zile) se acordă tatălui copilului nou născut pentru a participa efectiv la îngrijirea acestuia. Concediul de îngrijitor se acordă lucrătorilor în vederea oferirii de îngrijire sau sprijin profesional unei rude sau unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie.
Tot în scopul asigurării unui echilibru între viața privată și cea profesională sunt reglementate repartizarea inegală a timpului de muncă și programele individualizate de muncă.
Munca la domiciliu și cea în regim de telemuncă, în cazul cărora programul de lucru nu se stabilește de către angajator ci chiar de către angajat, asigură, în cea mai mare măsură, echilibrul între viața profesională a lucrătorilor și cea privată a lor. Ele oferă prilejul deplin angajaților posibilitatea să se ocupe de problemele familiilor din care fac parte. În plus, aceste forme de muncă sunt mai eficiente în ceea ce privește productivitatea oferită angajatorilor.
Remarc o singură consecință negativă a formelor de activitate amintite: izolarea lucrătorilor de colectivul de muncă din care fac parte. Dar, apreciez că avantajele sunt net superioare față de o atare consecință negativă.
Flexibilizarea muncii: Remarc o singură consecință negativă: izolarea lucrătorilor, dar, apreciez că avantajele sunt net superioare
A.C.: Un alt domeniu care ne-a luat pe nepregătite prin viteza de dezvoltare este includerea inteligenței artificiale în munca de zi cu zi. Ați tratat de multe ori acest subiect în articolele publicate în revistă.
La ce să ne așteptăm în următorii ani și când credeți că efectele noilor tehnologii vor fi suficient de puternice încât să impună măsuri de protecție socială și care ar fi acelea?
A.Ț.: Într-adevăr, în mai multe articole publicate în revista noastră, m-am referit la munca roboților, la impactul acesteia asupra forței de muncă.
În principiu și cu caracter general utilizarea inteligenței artificiale și a roboților este necesară și utilă. Roboții au fost creați de om pentru a-l ajuta în activitatea profesională, dar și în cea casnică.
Este vorba de o nouă revoluție industrială, determinată de expansiunea inteligenței artificiale indispensabilă în robotică. S-a constatat, pe bună dreptate, că roboții sunt o super-putere; sunt mult mai inteligenți și au o forță fizică superioară omului. Ca o consecință, munca oamenilor devine tot mai eficientă, mai productivă, mai ușoară. Astfel, roboții industriali, cu maximă precizie, îndeplinesc munci repetitive, de sudură, montaj, vopsire, care acționează în construcții, în imersiune și la altitudini etc. Alții sunt utilizați în zootehnie (îngrijesc animale), în agricultură (culeg struguri), în gospodării (fac curățenie și ajută oamenii în vârstă.
Roboții în medicină sunt o realitate benefică pentru bolnavi. Au apărut roboții artiști (joacă în filme), prezentatori T.V., pictori. Chiar și în sistemul justiției sunt din ce în ce mai prezenți (ajută magistrații, avocații, justițiabilii).
În următorii ani se va accentua utilizarea inteligenței artificiale, a roboților în procesele de muncă.
Dar, sunt semnalate și pericolele: se estimează că până în anul 2030 roboții vor înlocui 50% din munca omului și până la 800 de milioane de locuri de muncă vor fi pierdute din cauza automatizării. Mai mult, unii specialiști se tem că atunci când roboții vor căpăta cunoștința de sine și bucuria de a trăi vor deveni un pericol pentru omenire. La început vor revendica drepturi egale cu omul, apoi vor acționa cu gândul de a scăpa de acesta.
Noi suntem optimiști: omul este și va fi superior în ceea ce privește utilizarea inteligenței artificiale și deci, a roboților.
Desigur că, în ipoteza în care oamenii vor deveni șomeri din cauza inteligenței artificiale sau nu își pot găsi din aceeași cauză locuri de muncă, revine statelor obligația de a asigura o protecție socială adecvată.
La ce să ne așteptăm în următorii ani și când credeți că efectele noilor tehnologii vor fi suficient de puternice încât să impună măsuri de protecție socială și care ar fi acelea?
A.Ț.: Într-adevăr, în mai multe articole publicate în revista noastră, m-am referit la munca roboților, la impactul acesteia asupra forței de muncă.
În principiu și cu caracter general utilizarea inteligenței artificiale și a roboților este necesară și utilă. Roboții au fost creați de om pentru a-l ajuta în activitatea profesională, dar și în cea casnică.
Este vorba de o nouă revoluție industrială, determinată de expansiunea inteligenței artificiale indispensabilă în robotică. S-a constatat, pe bună dreptate, că roboții sunt o super-putere; sunt mult mai inteligenți și au o forță fizică superioară omului. Ca o consecință, munca oamenilor devine tot mai eficientă, mai productivă, mai ușoară. Astfel, roboții industriali, cu maximă precizie, îndeplinesc munci repetitive, de sudură, montaj, vopsire, care acționează în construcții, în imersiune și la altitudini etc. Alții sunt utilizați în zootehnie (îngrijesc animale), în agricultură (culeg struguri), în gospodării (fac curățenie și ajută oamenii în vârstă.
Roboții în medicină sunt o realitate benefică pentru bolnavi. Au apărut roboții artiști (joacă în filme), prezentatori T.V., pictori. Chiar și în sistemul justiției sunt din ce în ce mai prezenți (ajută magistrații, avocații, justițiabilii).
În următorii ani se va accentua utilizarea inteligenței artificiale, a roboților în procesele de muncă.
Dar, sunt semnalate și pericolele: se estimează că până în anul 2030 roboții vor înlocui 50% din munca omului și până la 800 de milioane de locuri de muncă vor fi pierdute din cauza automatizării. Mai mult, unii specialiști se tem că atunci când roboții vor căpăta cunoștința de sine și bucuria de a trăi vor deveni un pericol pentru omenire. La început vor revendica drepturi egale cu omul, apoi vor acționa cu gândul de a scăpa de acesta.
Noi suntem optimiști: omul este și va fi superior în ceea ce privește utilizarea inteligenței artificiale și deci, a roboților.
Desigur că, în ipoteza în care oamenii vor deveni șomeri din cauza inteligenței artificiale sau nu își pot găsi din aceeași cauză locuri de muncă, revine statelor obligația de a asigura o protecție socială adecvată.
Utilizarea roboților: Se estimează că până în anul 2030 roboții vor înlocui 50% din munca omului
A.C.: Ați specificat alături de alți specialiști faptul că trăim a patra revoluție industrială și că, având în vedere experiența celei de a treia revoluții, unele locuri de muncă dispar, altele noi apar. Dar a apărut deja conceptul de postumanism ce presupune înlocuirea omului de către tehnologie.
Dumneavoastră credeți în această abordare a evoluției și transformării locurilor de muncă sau fenomenul AI este atât de accelerat și imprevizibil încât poate deregla într-un mod haotic ceea ce știm deja despre muncă?
A.Ț. În mare parte am răspuns prin intermediul celui de la întrebarea anterioară. Haosul în materia utilizării inteligenței artificiale îl poate crea chiar omul și nu roboții. Or, el, în opinia noastră este capabil să dirijeze lucrurile în acest fel încât să se evite orice haos în materia discutată.
Dumneavoastră credeți în această abordare a evoluției și transformării locurilor de muncă sau fenomenul AI este atât de accelerat și imprevizibil încât poate deregla într-un mod haotic ceea ce știm deja despre muncă?
A.Ț. În mare parte am răspuns prin intermediul celui de la întrebarea anterioară. Haosul în materia utilizării inteligenței artificiale îl poate crea chiar omul și nu roboții. Or, el, în opinia noastră este capabil să dirijeze lucrurile în acest fel încât să se evite orice haos în materia discutată.
evenimentele wolters kluwer pentru profesioniști
Webinare Dreptul Muncii
Controverse teoretice și practice în dreptul muncii
Haosul în materia utilizării inteligenței artificiale îl poate crea chiar omul și nu roboții
A.C.: Cel mai recent dintre marile dumneavoastră proiecte este promovarea expertului în legislația muncii. Ce ne puteți spune despre această nouă calificare și cum vedeți rolul ei în societate?
A.Ț. Am sprijinit crearea noii profesii de expert în legislația muncii și o apăr și o sprijin în continuare. Eu însumi sunt expert în legislația muncii și mai mult, Președinte de onoare al Uniunii Naționale a Experților în legislația muncii. De ce? Pentru că un expert, în orice domeniu, trebuie să fie o persoană care prezintă cunoștințe temeinice și expertiză într-un anumit domeniu, un specialist de mare clasă. Iar România are nevoie de experți în toate domeniile, inclusiv în cel al relațiilor de muncă, în care sunt prezenți aproximativ 700.000 de angajatori și 6 milioane de lucrători. Este nevoie de specialiști în îndrumarea și consilierea partenerilor sociali, în medierea conflictelor între ei.
Precizez că particip la întâlnirile și conferințele naționale și internaționale la care participă experții în legislația muncii sau/și reprezentanții lor.
De exemplu, în zilele de 4 și 5 aprilie 2024, s-a desfășurat la București Summitul internațional al Experților în Legislația Muncii la care au fost prezenți reprezentanți ai organizațiilor de profil din Italia, Spania, Canada, Coreea de Sud.
A.Ț. Am sprijinit crearea noii profesii de expert în legislația muncii și o apăr și o sprijin în continuare. Eu însumi sunt expert în legislația muncii și mai mult, Președinte de onoare al Uniunii Naționale a Experților în legislația muncii. De ce? Pentru că un expert, în orice domeniu, trebuie să fie o persoană care prezintă cunoștințe temeinice și expertiză într-un anumit domeniu, un specialist de mare clasă. Iar România are nevoie de experți în toate domeniile, inclusiv în cel al relațiilor de muncă, în care sunt prezenți aproximativ 700.000 de angajatori și 6 milioane de lucrători. Este nevoie de specialiști în îndrumarea și consilierea partenerilor sociali, în medierea conflictelor între ei.
Precizez că particip la întâlnirile și conferințele naționale și internaționale la care participă experții în legislația muncii sau/și reprezentanții lor.
De exemplu, în zilele de 4 și 5 aprilie 2024, s-a desfășurat la București Summitul internațional al Experților în Legislația Muncii la care au fost prezenți reprezentanți ai organizațiilor de profil din Italia, Spania, Canada, Coreea de Sud.
România are nevoie de experți în toate domeniile
A.C.: Pe lângă articolele din revistă pe care le-ați scris și care răspund multor întrebări aș dori a să ne spuneți cum vedeți dreptul muncii pe viitor, având în vedere aceste tendințe descrise mai sus?
A.Ț.: Dreptul muncii va exista și în viitor, el va însoți munca atât timp cât va exista omul. Sigur că el se va adapta necesităților economice și sociale, așa cum s-a întâmplat în istoricul existenței sale și cum se întâmplă și în prezent.
Anticipez că se vor accentua preocupările statelor pe linia unei protecției sociale crescute a lucrătorilor, o flexibilizare tot mai accentuată a raporturilor de muncă, o libertate mai mare a angajaților în prestarea activității profesionale, precum și în implicarea lor în viața privată. Așadar, aceste tendințe de flexibilizare și protecție a angajatului deja discutate se vor se vor accentua.
A.Ț.: Dreptul muncii va exista și în viitor, el va însoți munca atât timp cât va exista omul. Sigur că el se va adapta necesităților economice și sociale, așa cum s-a întâmplat în istoricul existenței sale și cum se întâmplă și în prezent.
Anticipez că se vor accentua preocupările statelor pe linia unei protecției sociale crescute a lucrătorilor, o flexibilizare tot mai accentuată a raporturilor de muncă, o libertate mai mare a angajaților în prestarea activității profesionale, precum și în implicarea lor în viața privată. Așadar, aceste tendințe de flexibilizare și protecție a angajatului deja discutate se vor se vor accentua.
Tendințele de flexibilizare și protecție a angajatului se vor accentua
A.C.: În aceste vremuri de profundă transformare, să ne întoarcem la omul Alexandru Țiclea, la valorile dumneavoastră, cele care v-au permis să evoluați continuu și să abordați schimbările creativ. Ce alte pasiuni aveți sau ați avut de-a lungul vieții? Ați ales dreptul muncii sau dreptul muncii v-a ales pe dumneavoastră? Ați fi dorit să faceți altceva?
A.Ț.: Mai în glumă, mai în serios, eu afirm adesea că disciplinele își aleg titularii și nu invers… Deci, dreptul muncii… m-a ales pe mine. Mie mi-a plăcut faptul că este legat direct de viața omului, că dă valoare acesteia, că munca este atât sursă de existență cât și de formare și educare a personalității umane.
Mi-a plăcut mult să citesc și nu doar cărți de drept, dar și de filozofie, memorii, de cultură generală, de satiră și umor etc. Este motivul pentru care particip la festivaluri de epigramă, fiind chiar și … autor.
Cultura în materie îmi permite să fiu titular al unui curs de Retorică, să public un atare curs, precum și a unei cărți de oratorie și procese celebre.
Când eram mai tânăr jucam adesea cu prietenii fotbal, acum doar mimez că sunt un fotbalist.
A.Ț.: Mai în glumă, mai în serios, eu afirm adesea că disciplinele își aleg titularii și nu invers… Deci, dreptul muncii… m-a ales pe mine. Mie mi-a plăcut faptul că este legat direct de viața omului, că dă valoare acesteia, că munca este atât sursă de existență cât și de formare și educare a personalității umane.
Mi-a plăcut mult să citesc și nu doar cărți de drept, dar și de filozofie, memorii, de cultură generală, de satiră și umor etc. Este motivul pentru care particip la festivaluri de epigramă, fiind chiar și … autor.
Cultura în materie îmi permite să fiu titular al unui curs de Retorică, să public un atare curs, precum și a unei cărți de oratorie și procese celebre.
Când eram mai tânăr jucam adesea cu prietenii fotbal, acum doar mimez că sunt un fotbalist.
Disciplinele își aleg titularii și nu invers. Dreptul muncii… m-a ales pe mine
A.C.: Știu însă că una dintre valorile dumneavoastră este umorul și fiind un mare admirator al artei oratorice ați abordat stiluri literare precum aforismele, catrenele, epigramele și pamfletele.
Așadar putem spune că pasiunea pentru literatură, filozofie și Retorică sau „munca spiritului” cu alte cuvinte au potențat apetitul dumneavoastră de a scrie și de a deveni un autor prolific.
La final, vă invit să ne povestiți câte ceva inedit despre omul Alexandru Țiclea și dacă doriți vă invit să încheiem interviul într-o notă optimistă cu o epigramă.
A.Ț.: Ajungem așadar și la ultima întrebare. Observ că sunteți documentată, știți multe despre mine… Da, mă relaxez cu aforisme, catrene, epigrame, pamflete. De regulă, sunt consumator unor asemenea genuri literare. Dar, uneori cochetez și cu autoratul. De regulă epigramele sunt caustice, sunt critice, scot în evidență defectele; nu prea sunt optimiste.
O să încerc cu una…, care cred că se potrivește, intitulată:
Constatare
Nu afirm așa în dodii,
Dar sunt genii fără studii
Și mulți proști cu doctoratul.
Deci, nu-i totul… învățatul!
A.C.: Domnule Profesor, este clar că umoriștii împărtășesc un spirit comun. Epigrama dumneavoastră îmi aduce aminte de un citat din Mark Twain – celebru pentru umorul său – „Nu lăsa școala să intervină în educația ta.”, desigur în ideea că educația nu se rezumă doar la a învăța. Iar Dumneavoastră sunteți un exemplu în acest sens, deschizător de drumuri și luptător pentru profesia care v-a ales, calitate pe care o voi rezuma, la final, tot cu un citat din Mark Twain:
„Douăzeci de ani de acum vei fi mai dezamăgit de lucrurile pe care nu le-ai făcut decât de cele pe care le-ai făcut. Deci, scoate ancora, navighează departe de portul sigur, prinde vânturile comerciale în pânzele tale. Explorează. Visează. Descoperă.”
Domnule Profesor, vă mulțumesc pentru interviul acordat.
Așadar putem spune că pasiunea pentru literatură, filozofie și Retorică sau „munca spiritului” cu alte cuvinte au potențat apetitul dumneavoastră de a scrie și de a deveni un autor prolific.
La final, vă invit să ne povestiți câte ceva inedit despre omul Alexandru Țiclea și dacă doriți vă invit să încheiem interviul într-o notă optimistă cu o epigramă.
A.Ț.: Ajungem așadar și la ultima întrebare. Observ că sunteți documentată, știți multe despre mine… Da, mă relaxez cu aforisme, catrene, epigrame, pamflete. De regulă, sunt consumator unor asemenea genuri literare. Dar, uneori cochetez și cu autoratul. De regulă epigramele sunt caustice, sunt critice, scot în evidență defectele; nu prea sunt optimiste.
O să încerc cu una…, care cred că se potrivește, intitulată:
Constatare
Nu afirm așa în dodii,
Dar sunt genii fără studii
Și mulți proști cu doctoratul.
Deci, nu-i totul… învățatul!
A.C.: Domnule Profesor, este clar că umoriștii împărtășesc un spirit comun. Epigrama dumneavoastră îmi aduce aminte de un citat din Mark Twain – celebru pentru umorul său – „Nu lăsa școala să intervină în educația ta.”, desigur în ideea că educația nu se rezumă doar la a învăța. Iar Dumneavoastră sunteți un exemplu în acest sens, deschizător de drumuri și luptător pentru profesia care v-a ales, calitate pe care o voi rezuma, la final, tot cu un citat din Mark Twain:
„Douăzeci de ani de acum vei fi mai dezamăgit de lucrurile pe care nu le-ai făcut decât de cele pe care le-ai făcut. Deci, scoate ancora, navighează departe de portul sigur, prinde vânturile comerciale în pânzele tale. Explorează. Visează. Descoperă.”
Domnule Profesor, vă mulțumesc pentru interviul acordat.
Prof. univ. dr. Alexandru Țiclea
Personalitate marcantă a dreptului muncii din România, fondator și director al Revistei Române de Dreptul Muncii
Articole asociate
-
ArticoleJuridicTaxe și contabilitateseptembrie 18, 2024
Regimul juridic al cheltuielilor fiscale deductibile şi cu deductibilitate limitată
categoriile de cheltuieli fiscale care sunt deductibile în integralitate la determinarea rezultatului fiscal, precum şi categoriile de cheltuieli care au o deductibilitate limitată, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal -
ArticoleJuridicseptembrie 17, 2024
ODIA - Cazul clonării vocii actorilor & Pactul UE privind IA
Apărarea drepturilor de proprietate intelectuală în fața utilizării abuzive a IA - Cazul clonării vocii actorilor -
Studii de cazJuridiciunie 13, 2024
ODIA: Noi concepte în reglementarea IA cu Mircea Duțu
Considerații privind Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind inteligenţa artificială şi drepturile omului, democraţia şi statul de drept -
Studii de cazJuridiciunie 05, 2024
Rolul IA în spațiul democratic: de la emocrație la democratură? de Mircea Duțu
Despre două derive potențiale ale democrației moderne influențată de digital, într-o lume în care aplicațiile IA proliferează: emocratura și democratura
